Mai aproape de zilele noastre, i se pot urmari radacinile pana in urma cu 2 secole si jumatate, in Anglia.Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, luptele dinte caini si tauri erau in mare voga si anumiti caini erau crescuti pentru a excela in acest"sport".Aceiasi caini erau folositi si de catre macelari si fermieri pentru a supune vitele neascultatoareCuvantul Bull dog nu denumea pe atunci o anumita rasa, ci se folosea in apelarea  acelor descendenti ai Mastiffilor care erau utilizati in luptele cu tauri(bull).Bulldogii din secolele trecute nu semanau deloc cu rasa engleza cunoscuta actualmente si standardizata sub acest nume.Acei Bulldogi erau mai apropiati ca spirit si fenotip de Pit Bull si de Bulldogul American modern.

In 1835, in urma presiunii exercitate de opinia publica, Parlamentul Marii Britanii a scos in afara legii luptele intre animale.Chiar daca interdictia fusese intituita, impatimitii acestui "sport" s-au reorientat catre luptele de caini, care necesitau mai putin spatiu de desfasurare si, in consecinta, erau mai greu reperabile de oamenii legii.Astfel, unii crescatori care apreciau neinfricarea, curajul si tenacitatea Bulldogilor si-au indreptat atentia spre selectia exemplarelor pentru luptele de caini.Au inceput prin a incrucisa Bulldogii cu Terrierii, rezultand Bull Terrierul si Staffordshire Terrierul Englez.Apoi, catre sfarsitul secolului trecut, legea egleza inasprind sanctiunile impotriva contravenientilor, America devine principalul centru de selectie a cainilor de lupta.Stramosii cei mai apropiati ai Pit Bullui au fost Staffordshire Terrierii si Blue Paul Terrierii importati din Anglia in S.U.A. la mijlocul secolului al IX-lea.Blue Paul Terrierul era de origine scotiana si aducea cateva caracteristici noi fata de tipul englez al cainelui de lupta:era mai inalt, ceva mai gros si cantarea intre18 si 24 kg.In S.U.A., tipul selectionat s-a delimitat treptat de cele doua modele initiale, iar crescatorii si-au propus sa dezvolte un caine ceva mai maresi, inprimul rand, cat mai bun pentru lupta.totusi merita sa amintim faptul ca, in secundar, multi caini de acest tip nou erau folositi si pentu a gasi porcii sau vacile ratacite, ori drept paznici ai familie.In aceasta perioada de inceput, "cainii de arena", nu erau considerati o rasa anume si,  timp  de mai multi ani, au purtat mai multe denumiri generice, legate strict de utilizarea lor.